Etichete

joi, 8 august 2013

London Rush Hour



Aventurile in UK contiunua :) ieri am fost in Derby. Este un orasel la vreo doua ore de mers cu trenul din Londra. Recunosc ca am avut un pic emotii pentru ca aveam trenul din gara St. Pancras London si cautand pe net sa vad unde trebuie sa ajung am avut un mic soc sa vad ce mare e gara. Primul meu gand a fost: " e ca un mall! " :) mai mult de atat trebuia sa ajung din Hadlow in Tonbridge, din Tonbridge la London Bridge Station si de acolo cu metroul in St. Pancras Station de unde trebuia sa iau trenul catre Derby.
Stiu, suna complicat dar odata ce am trecut prin tot traseul, credeti-ma pe cuvant, ca nu e!
Cu o seara inainte am rezervat biletul pe internet. Il platesti cu cardul si daca e ca in cazul meu, sa trebuiasca sa schimbi garile in Londra se poate rezerva sa acopere si costul metroului intre cele doua gari. Apoi trebuie mers la gara si cu cardul cu care ai platit, mergi la ticket machine (care sunt peste tot) introduci cardul si iti iei biletele.
Am plecat dis de dimineata. Am luat trenul din Tonbridge, aici a fost foarte simplu ca Tonbridge e o statie micuta de tren. Foarte linistitor e faptul ca in tren, statiile se anunta in difuzoare si nu sunt sanse sa ratezi statia la care trebuie sa cobori.
Odata ajunsa in London Bridge Station trebuia sa ajung in Underground sa iau metroul si sa ajung in St. Pancras. Din statie poti sa ajungi direct la metrou fara sa trebuiasca sa mai iesi. Folosind biletul de la Tonbridge poti sa deschizi bariera catre metrou. La sfatul lu Andrei, pentru orice eventualitate am avut si cardul Oyster la mine, dar nu a fost nevoie de el. Odata ajunsa in Underground am scos harta metroului (se gaseste la orice statie de metrou) si am cautat statia la care trebuie sa ajung, folosind legenda iti dai seama pe care linie trebuie sa mergi si apoi mai e de gasit doar platforma de la care sa te urci. E foarte simplu pentru ca absolut toate punctele sunt semnalizate si sunt indicatoare din metru in metru. E imposibil sa te pierzi in Underground. Apoi in metrou la fel se anunta fiecare statie deci nici vorba sa nu cobori unde trebuie.
In metrou am avut o secunda de ragaz si ma gandeam "look at me! Cat sunt eu de tare cu blugi rosii, parul prins in coc dezordonat si prinsa in rush hour in London Underground." Daca imi aminteam sa imi ascund harta metroului poate chiar as fi aratat ca un londonez grabit sa ajunga la lucru :)) suna foarte ciudat dar am avut un sentiment de aparteneta la tot peisajul... Ca si cum eram de acolo cumva.
Am coborat la statia mea si iar pe scari rulante, iar printre multime. Si la fel ca toata lumea stateam pe scari mereu pe partea dreapta pentru ca pe stanga sa poata sa se strecoare cei mai grabiti. Asta nu e ceva ce iti spune cineva. Dar e ceva ca in imbulzeala aia vine cumva natural. Iaras luandu-ma dupa indicatoare am ajuns in St. Pancras. Si socul si mai mare decat cand am vazut pozele. Niciodata nu am vazut statie mai mare. Acolo un pic m-am incurcat. Nu stiu daca a fost un pic mai greu decat pana acum sau pur si simplu nu am mai fost la fel de atenta din cauza magazinelor multe multe :) dar un scurt drum la informatii si am rezolvat problema. Toata lumea e foarte prietenoasa si toata lumea stie sa te indrume. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca trenurile sunt la etaj :)
Avand in vedre ca mai aveam mai bine de o ora pana sa plece trenul am mers la o cafenea sa imi iau o cafea, to go, bineinteles. A venit vanzatoarea sa imi ia comanda si am ramas uimita un pic de frumosetea ei exotica. Negresa, cu parul rasta si machiata foarte frumos si finut. De-a dreptul frumoasa, abia imi puteam lua ochii de pe ea. am vazut pe lista de produse si preturi cafea regular si cafea large. Am zis clar! "One large coffee, please!" Am platit, mi-a dat restul si am primit o cafea.... Cat capul meu :)) cred ca mi-am facut plinul de cafea pe toata saptamana :) da cine era all british wannabe cu ziarul si cafeaua to go in statia de tren? :)
La intoarcerea din Derby exact aceeasi agitatie, accelas drum, doar ca invers, acelas sentiment de familiar departe de casa...

Niciun comentariu: