Daca ai putea trai pentru totdeauna, pentru ce ai trai?

Nu m-am gandit niciodata cum as vrea sa mor... Dar sa mor in locul unei persoane pe care o iubesc pare o varianat buna.

Cluj, my lover :)

Azi am iesit in parc cu prietena mea Diana si am facut poze. E asa frumos Clujul toamna. Cred ca in anotimpul acesta e cel mai frumos oras. Niciodata nu va fi ca acasa aici. Acasa ma simt in siguranta, simt ca acolo e locul meu dar cand vin la Cluj ma simt asa...like it's my guilty pleasure. Clujul va fi mereu a doua mea casa. Pare sa ma atraga mereu. Oricat de mult as vrea sa raman acasa, cumva tot aici ajung :)

si pisicile sufera din dragoste :))

Prima zapada

In noaptea de marti spre miercuri Clujul a fost acoperit de prima patura de zapada din aceasta...toamna :)
Foarte ciudat... Duminica ne plimbam in tricouri si miercuri inghetam in statiile de autobuz.
Marti seara, dupa o zi plina si obositoare am privit pe geam cum picurii de ploaie se transformau in lapovita si apoi in fulgi de nea. De obicei prima zapada venea de ziua mea, adica asa cam peste o luna, insa acum se pare sa s-a cam grabit iarna. Nici nu au apucat pomii sa isi dea jos frunzele ca norii grei au si inceput sa cearna zapada pe ramurile lor inca infrunzite.
In fiecare an ma bucur de prima zapada, dar anul acesta recunosc ca bucuria mea nu a fost deplina. Se intampla ceva ciudat de la o anumita varsta. Incepi sa constientizezi ca ai crescut, ca vrand, nevarnd ai lucruri mai grave si mai importante pe cap.
E groaznic sa cresti mare :(
...Si totusi...take one moment to watch the snow fall...

Concert weekend in Cluj

Primele concerte din Cluj de cand a venit frigul si au dat navala studentii. Asa dor mi-a fost de concertele in aer liber, luminile scenei, strigatele oamenilor si muzica live care, dupa cum spun cei de la suie, "ajunge din difuzoare pana-n sange".
Vineri seara au fost Parazitii, vechii mei prieteni din liceu. Au cantat piese care mi-au adus aminte de anii adolescentei. Au ramas printre putinele formatii care au si acum un impact foarte mare asupra mea. Cand i-am vazut prima data in anul I tin minte ca am mers in al treilea rand (ca in primul nu am ajuns) si atata am urlat, si am tropait, si am facut la poze si la filme... Acum am ramas mai in spate, mult mai relaxata, salutandu-i din priviri. A trecut mult timp...
Sambata seara au fost Suie Paparude, o formatie pe care nu o prea ascult eu, dar la concertele lor se intampla ceva ciudat. Te fac pur si simplu sa le traiesti piesele, chiar daca nu esti fan. Au un stil aparte. Dupa concert, Janis stuf, evident. Jazz, bere nefiltrata, popcorn...
Duminica seara, Zdob si Zdub....si nu am fost :D A plouat...cred ca prima ploaie cu adevarat de toamna, cu picuri marunti si reci. Am comandat pizza si ne-am ingramadit toti in camera de camin. Dar nu am ratat concertul in totalitate. Ca de obicei concertele de la sala sporturilor se aud perfect de la caminul nostru. Pe asta l-am savurat de la distanta, de pe geamul de la camera.
Acum e gata. Gata si vara, gata si inceputul toamnei cand ne mai puteam minti ca totusi inca nu e toamna, gata concertele, gata si weekendul...maine dimineata la lucru, la scoala, back to reality.

Never Look Back

My philosophy: don't look back. Viata e prea scurta ca sa avem regrete. Itotdeauna gandeste-te ca daca ai putea da timpul inapoi, ai face exact acelas lucru, pentru ca, chiar daca acum ai uitat, sigur alegerea facuta a fost cea mai buna la momentul respectiv. Cel mai bine e sa iti traiesti viata privind inainte, nu inapoi, si traind clipa. Trecutul nu exista decat in memoria noastra, viitorul e doar imaginatia noastra, asa ca tot ce avem concret e prezentul care trebuie trait din plin. Nu sti niciodata cand se termina totul.

True Story

O poveste care pentru mine e mult prea cunoscuta... ea mica, blonda, visatoare, mult prea dezordonata... el brunet, organizat, mult prea realist, aparent rece. Doua persoane atat de diferite si totusi atat de asemanatoare. Le e greu uneori, dar la sfarsitul fiecarei zile isi dau seama ca numai pe ei se au, ca se iubesc atat de mult, si ca certurile, problemele si micile diferente dintre ei dispar cand se tin in brate. :D

Orastie

Orastie este un orasel situat in apropiere de raul Mures, in muntii Orastiei. Orastie este orasul meu. Nu este orasul in care m-am nascut, nici cel in care am copilarit, si totusi eu il consider orasul meu pentru ca acolo m-am format ca persoana si pentru ca de acest orasel ma simt foarte legata.
Daca ar fi sa il descriu "din carti" as spune ca Orastie este in primul rand un oras foarte vechi, atestat documentar de prin anul 1224, care in 1995 a fost ridicat la rang de municipiu. Se mai numeste Broos in germana, Bros in dialect sasesc si Szászváros in maghiara. Are un muzeu, o primarie, doua licee, multe biserici, strazi pavate, cu flori pe margini, fantani arteziene. In alte cuvinte, Orastia are tot ce au si restul oraselor, insa Orastia vazuta prin ochii mei are ceva ce niciun alt oras nu are.
Orastia mea are o mami si un tati care ma asteapta mereu cu cartofi prajiti, pulpe de pui cu mujdei si pepsi max. Orastia mea are un Aris si o Lady care ma asteapta mereu la poarta dand din cozi. Are un Duck care ma cearta cand fac prostii ca dupa aia sa ne asezam in fata calculatorului "hugging and eating chips". Mai are o best friend care ma intotdeauna convinge sa ies in oras chiar si atunci cand nu am chef si ma asteapta mereu in fata portii cu Suzi sau cu Fane.
Asta e Orastia pe care o vad eu, micul meu refugiu cand ma supar pe lume. Pentru mine nu e doar un oras construit cu caramida si asfalt. Din punctul meu de vedere Orastia e construita cu zambete si vise frumoase. It's my home.

just me

"There is nothing special about me
I am just a little star
If you try to reach out and grab me, you'll see
I'm not really that far
Oh, I may not be the brightest,
Nor am I the last one you'll see
But as long as you know me
That's just fine with me..."

Am ales acest "citat" daca pot sa-i spun asa din simplul motiv ca ma reprezinta. Eu nu sunt genul de persoana care sa ma pot caracteriza, si sper ca din acest blog o sa va dati seama mai bine de ce fel de persoana sunt decat dintr-o caracterizare, evident, foarte subiectiva. Refrenul de mai sus este dintr-o melodie pe care o ascultam cu colegele de camera din anul I. Sunt de parere ca ne reprezinta pe fiecare dintre noi. Si eu sunt doar o mica stea. Si daca stau sa ma uit in jurul meu nu sunt cu nimic ma speciala decat steaua din dreapta mea sau decat cea din stanga mea. Doar ca am eu niste caracteristici speciale pe care le vad doar eu si evident cei apropiati mie. Va anunt ca asa va fi si blogul meu (daca o sa am rabdarea si timpul necesar sa ma ocup de el :p) doar un blog printre alte bloguri, dar pe care voi posta lucruri interesante pentru mine, care sper ca vor fi interesante si pentru cei ce le citesc, nu ca ar fi ele de vreun interes major, obiectiv vorbind, ci pentru ca sunt lucrurile dragi mie si poate ca undeva se mai gaseste vreo mica stea, care sa gaseasca interesante aceleasi lucruri ca si mine. So, have fun reading!

prima zi de master

Azi am inceput masterul. As zice ce entuziasmata sunt dar...ma simt la fel ca pana acum. Am terminat facultatea si totusi nu am terminat. Sunt tot la Cluj, tot la inceput de Octombrie tot ca pana acum. Trebuie sa recunosc ca mi-a fost dor.

Niste poze de acum doi ani din Cluj la inceput de Octombrie.