O biserica si un cimitir tipic englezesc lasate in ruina pe malul marii sa asculte ritmul valurilor si cantecul vantlui. Te duc cu gandul la toate poeziile romantice scrise vreodata, la toate romanele gotice cu castele parasite si la toate povestile spuse si nespuse. Stand la poalele bisericii pe marginea mormintelor vechi de sute de ani am trecut in revista toate povestile de la Heathcliff din Wuthering Heights pana la Scooby Doo :)
Daca ar putea vorbi peretii oare cate ar putea spune... Cate povesti de viata stau asunse in morminte, cate mame, fiice, fii, soldati, sau poate oameni simpli pescari... Te trec niste fior gandindu-te la toate astea si dintr-o data devi din nou constient de sunetul valurilor...
Acum inteleg de ce asa buna parte din literatura britanica e asa intunecata si inghitita de nostalgie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu