Sunt deja de cinci ani in Cluj, anul acesta va fi al saselea.
Imi aduc aminte si acum cum am plecat prima data spre Cluj. Tin minte entuziasmul, emotiile, nelinistea.
Nu am dormit toata
noaptea gandindu-ma cum va fi la Cluj, in ce camin voi sta, daca voi sta
aproape de Sergiu, daca voi avea colege de camera de treaba, cum vor fi
primele cursuri, cum va fi prima sesiune. Asa emotii am avut in
dimineata aceea innorata si racoroasa in care am pornit spre Cluj incat
mi-a fost rau pe drum. Imi simteam inima in gat si stomacul plin de
fluturasi. Dintr-o data mi-am simtim micul de jun venind inapoi si a
trebuit sa oprim masina sa ma dau jos. Cand am ajuns la Cluj mi s-a spus
ca inca nu pot fi cazata si mi-am petrecut prima noapte la niste
prieteni care, spre deliciul meu aveau vedere exact catre campusul
Hasdeu. Am stat pana noaptea tarziu pe geam studiind caminele pline de
luminite din care se auzeau rasete si muzica, si mi-am imaginat tot
felul de scenarii, chefuri, iesiri, oameni noi. Cand in sfarsit s-a
facut dimineata, am primit vestea ca ma voi putea caza si asa, cu
noaptea in cap si fara sa
manac, am mers si am cutreierat Hasdeul pana cand am gasit caminul meu.
Caminul I, sus pe deal in spate la cantina, caminul in care aveam sa
imi petrec urmatorii patru ani din viata mea. Nu stiam, nici nu puteam
sa imi imaginez ce ma astepta, dar simteam ca va fi ceva de care imi voi
aduce aminte toata viata. Asa a si fost 
Acum insa, pare ca a fost doar un vis. Ma simt ca si cum
m-as fi culcat intr-o noapte si cand m-am trezit dimineata totul s-a
terminat. Au ramas doar pozele, filmuletele jenante, contactele de pe
Messenger ca singure dovezi palpabile care atesta existenta studentiei
mele. Restul sunt doar amintiri pe care eu singura le stiu.
De atunci s-au mai intamplat multe. Am inceput sa lucrez,
m-am mutat cu Sergiu al meu si Cluj care la inceput imi parea proiectia
Raiului pe Pamant a devenit tot mai gri, tot mai poluat, innecacios,
sufocant. Aceasta vara a fost a doua vara petrecuta la Cluj, un oras
inbatranit si lipsit de viata. Pentru ca exact asa e Clujul vara, plin
de oameni consumati de grijile lor zilnice, mult prea grabiti ca sa mai
vada partiile frumoase ale lumii.
Aseara in schimb am realizat ceva. Am fost cu nepotul meu
care tocmai intrase la facultatea de medicina la o bere pe Piezisa in
Hasdeu. Si dintr-o data am vazut iar Clujul de mai de mult, Clujul de
care m-am indragostit, acel Cluj plin de viata si cu aer tanar si
optimist. Mi-am data seama ce se intamplase de fapt. A venit toamna, au
venit studentii si au umplut toate strazile orasului de buna dispozitie
si energie pozitiva. Am inceput sa simt iar iubirea pe care o port
pentru acest oras. Si am realizat ca de fapt Cluj nu s-a transformat, ci
pur si simplu trece prin cele patru anotimpuri prin care trece orice
oras. Doar ca anotimpul in care Clujul doarme nu este iarna, ci vara.
Vara devine pustiu si parca uitat de restul lumii. Toamna in schimb....
Toamna vine primavara
Locul de parcare in Hasdeu pe vremea cand eram in facultate. Desi e masina prietenului meu (cea gri) o parcam mereu langa caminul meu :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu