Aseara am colindat Clujul din Manastur pana in Gheorgheni pe jos. Ca sa va faceti o idee asta inseamna cam 7km. Mersul pe jos e singura modalitate de a simti Clujul cu adevarat. Aseara inca era caldut, placut chiar. Am mers cu geaca descheiata pe langa Kaufland si am observat oamenii grabiti sa isi puna in masini ultimele cumparaturi ale zile, familii cu copii bucurosi ca primisera ceva bun, am trecut pe langa fabrica de bere de unde se auzeau rasetele oamenilor iesiti cu prietenii la un pahar, pe Clinicilor pe la baza piezisei unde se simtea bucuria si entuziasmul studentilor. Am mers prin fata pe la Casa de Cultura a Studentilor, pe la El Greco de unde imi luam kebab in studentie, pe Napoca pe langa magazinele si restaurantele ei rafinate... si cand am ajuns in P-ta Unirii am vazut-o. Luna plina care de cateva seri ne incanta cu lumina si tandretea ei. Era asa de mare la rasarit. Se vedea la capat de Eroilor parca zambind in jos spre Pamant. Atatea cupluri se saruta la lumina ei, atatia tineri se indragostesc de ea, atatea rasete de copii aude in fiecare seara... Am continuat drumul meu pe Eroilor unde, ca de fiecare data era plin de lume. Stateau pe banci, mergeau cu bicicletele, se plimbau ca mine. Seara era plina de energie. In momente din astea imi aduc aminte de ce iubesc Clujul. Opera, Catedrala Ortodoxa, Dorobantilor, Teodor Mihaly si... in sfarsit acasa... Recunosc ca ma dureau picioarele :) dar a meritat pentru asa o plimbare. Si ce moment bun am prins. Azi deja s-a lasat frigul. Si cred ca trebuie sa ne obisnuim cu el de acum. Geci groase, aburi cand vorbesti, parbrize inghetate si... abia astept... mirosul meu preferat in perioada asta a anului... mirosul de zapada... mesagerul care ne spune ca urmeaza sa ninga. Mi-e dor de el... Abia astept! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu