Stiti lucrurile acelea pe care le faceti fara vre-un motiv anume, pentru ca asa se nimereste, si nici nu va dati seama cum devine rutina...
Eu in fiecare dimineata merg la lucru pe jos, pentru ca e cam singura miscare pe care o fac, si in fiecare dimineata trec pe langa o casa care are in geam multe ghiveciuri cu flori printre care si unul gol. I acel ghiveci fara nicio floare vad mereu o pisica. De prima data cand am vazut-o mi-am adus aminte de mami ca stiu ca ei ii plac pisicile tigrate. Si ne uitam una la alta, parca ne salutam in fiecare dimineata fara ca eu sa sesizez ca incet incet acest "salut" a devenit parte din rutina mea zilnica.
Intr-una din dimineti nu am mai vazut-o si chiar mi s-a parut ca lipseste ceva.
Dar azi dimineata a aparut iaras. Neatza Pisi! :)))
Saraca mea plantuta o duce greu.... se pare sa s-a adeverit faptul ca nu pot sa am grija de ceva. Sunt un pic suparata ca nu am fost in stare sa am grija de ea dar se pare ca nu e de ajuns doar sa ii pui apa. Am pus zat de cafea in pamant si i-am tuns frunzele ofilite. Maine mergem acasa timp de 5 zile si sper sa o mai gasesc vie cand ma intorc.
Daca aveti sugestii, pe langa zatul de cafea, va rog sa le impartasiti. Poate reusim impreuna sa salvam plantuta care fara vre-o vina a incaput pe mana mea :(
V-ati gandit vreodata ca super eroii nu exista doar in filme si benzi desenate? Ei sunt aici, printre noi.
Sunt oameni care invata si se antreneaza in fiecare zi pentru a ne apara pe noi. Care la oridin se deplaseaza in cele mai periculoase parti ale globului pentru siguranta tarii noastre. Stiu, suna un pic idealist, si daca asculti povestiile acestor oameni va vor parea ca sunt rupte din filme sau din cartiile lui Sven Hassel. Dar sunt adevarate, sunt pentru o cauza cat se poate de reala si palpabila. De cate ori e un dezastru natural, inundatie, cutremur, de cate ori e un pericol pentru tara, chiar si atunci cand merg in operatiuni externe pentru aliatii tarii, de fiecare data ne ajuta, in final pe noi, cetatenii. Soldatii nostri merg acolo si isi risca viata pentru tara lor si asta ii face super eroi. Ei sunt cei care merg si ajuta oamni cand natura se dezlantuie, cand suntem amenintati sau vulnerabili. Ei sunt gardienii nostri si pentru asta merita respectul nostru.
Sunt oameni pe care nimic nu ii face mai fericiti decat sa stie ca si-au servit tara, societatea si comunitatea in care au crescut. Daca stam sa ne gandim, noi suntem ceea ce suntem datorita parintilor, profesorilor, anturajului, deci comunitatii in care am crescut. Cel mai mare bine pe care poti sa il faci e sa dai ceva inapoi societatii care te-a format. In linii mari asta fac oamneii acestia in uniforme. Fie ca sunt soldati, pompieri, politisti, jandarmi sau paramedici, ei fac societatea mai buna prin bunatatea lor. Acest fel de bunatate nu poate fi cultivat decat prin educatia pe care ti-o da un sistem militar, si anume disciplina si puterea de a vedea dincolo de persoana ta. Puterea de a iti ajuta camaradul, de a lupta pentru ca tara ta sa o duca mai bine.
Pentru spiritul lor de sacrificiu si iubirea lor pentru tara, ei merita titlul de super heroes si merita respectul nostru. Chiar in acest weekend va fi difuzat la TV un reportaj despre sacrificiul lor si cum faptele lor vor ramane ca un exemplu de urmat. Vedeti promoul aici.
Un exemplu extraordinar de spirit civic si respect pentru super eroii zilelor noastre este in filmuletul de mai jos facut, evident, de americani. Sper si imi doresc foarte tare sa traiesc sa vad astfel de spirit civic si la noi.
Zilele trecute cand vroiam sa pornesc spre Cluj am observat sub masina un arici. Saracul se ascunsese acolo de arsita de afara. Era asa dragut! Multumesc lui Doamne Doamne ca l-am vazut si nu am trecut peste el. Problema acum era ca nu mai puteam sa il scot:)
Dupa lungi negocieri cu noul nostru prieten spinos am reusit :)
Nu m-am imaginat niciodata ca stapana de pisica. Eu sunt ce numesc americanii "a dog person". Adica intre pisica si caine intotdeauna as alege cainele. Mi se pare imaginea loialitatii si a inteligentei. Cine ma cunoaste stie ca am doi caini si ca ii iubesc mult (Aris si Leidi) si inainte de ei i-am avut pe Laica si pe Jack pe care de asemenea i-am iubit foarte mult. O pisica parca nu isi avea locul in lumea mea. Pana cand vara asta l-am avut pe Pitzu :) Din pacate l-am avut pt foarte scurt timp :( Nu mai e printre noi... Dar el a fost primul pisic pe care l-am indragit...
Concediul acesta m-am gandit sa il petrec alaturi de ai mei. Lucrand la Cluj am petrecut foarte putin timp cu ei anul acesta si avand in vedere ca Sergiu al meu nu si-a putut lua concediu, am zis ca vizitez Sibiul cu ai mei.
Am fost la gradina ZOO:
Si la muzeul satului unde am tinut sa intru vu totul in decor :)
Sacel e un sat aproape de orasul Calan (orasul unde am copilarit) unde avem niste prieteni care cresc animale si in fiecare primavara toate animalele au pui. Primavara e perioada mea prferata sa vizitez satucul tocmai din acest motiv.
